Retentia urinara este un simptom extrem de neplacut, manifestat prin incapacitatea pacientilor de a-si goli complet vezica urinara. Vezica urinara este un organ elastic, in care se depoziteaza urina si care trebuie golita in mod periodic. Retentia urinara poate fi determinata de aparitia unor probleme ale tractului urinar sau ale muschilor si nervilor care ajuta la controlarea acestui tract.
Debutul si instalarea retentiei urinare pot fi bruste si acute sau se pot dezvolta incet, pe parcursul timpului. Retentia urinara cronica se manifesta prin dezvoltarea lenta, pe parcursul timpului, si are ca principale simptome: oprirea urinarii, jetul urinar intrerupt, urinarile frecvente, senzatia de golire incompleta a vezicii. Retentia urinara acuta poate fi o situatie care ameninta sanatatea si chiar viata pacientului si trebuie tratata ca urgenta medicala.
Atat barbatii, cat si femeile de toate varstele pot fi afectati de retentia urinara.
Cel mai adesea apare la barbati cu varstele cuprinse intre 50 si 70 de ani, incidenta crescand odata cu varsta, din cauza maririi prostatei. Retentia urinara poate fi determinata si de afectiuni ale vezicii, de traumatisme si leziuni, de nastere pe cale vaginala, dar si de accidente vasculare cerebrale si distrugeri nervoase. Retentia cronica trebuie investigata de catre medic, in timp ce retentia acuta este o urgenta medicala si trebuie tratata ca atare.
Retentia cronica incepe cu simptome usoare, cu un disconfort resimtit pana in regiunea inferioara a abdomenulu, cu flux si jet urinar slab sau intrerupt si se transforma intr-o situatie delicata care afecteaza starea de sanatate si starea generala de bine a pacientului. Retentia urinara este cauzata, de cele mai multe ori, de cistita, prostatita, de diferite boli cu transmitere sexuala, de infectii vaginale sau de uretrita, de diabet, de infectii ale creierului sau de scleroza multipla. Desigur, si boala Parkinson, accidentele vasculare cerebrale, calculii vezicali, constipatia acuta, cistocelul sau rectocelul pot fi raspunzatoare de retentia urinara, precum si prolapsul uterin si anumite cancere sau tumori.
Riscul de aparitie a retentiei urinare poate fi redus prin respectarea normelor de igiena intima, prin tratarea simptomelor in mod corect, prin mictionare atunci cand este resimtita necesitatea si prin intarirea musculaturii pelviene prin exercitii.
