Ibisul chel de nord – un simbol al declinului biodiversității europene
Pe vremuri un oaspete obișnuit al cerurilor din sudul Europei, ibisul chel de nord (Geronticus eremita) este astăzi una dintre cele mai periclitate păsări din lume, devenind un adevărat simbol al declinului biodiversității europene.
Cu un aspect straniu, dar fascinant, această specie oferă o lecție importantă despre efectele dramatice ale intervenției umane asupra mediului înconjurător.
- Un aspect unic și o istorie lungă
Ibisul chel de nord are un aspect inconfundabil: un corp negru cu reflexe metalice verzi-albăstrui, un cap golaș, roșiatic, lipsit de pene, și un cioc lung, curbat, de culoare roșie. În ciuda înfățișării sale aparent austere, este o pasăre socială, inteligentă, care formează colonii zgomotoase în stâncile abrupte sau pe acoperișurile vechi ale orașelor istorice.
În Antichitate, ibisul chel era venerat în Egipt, unde simboliza renașterea și viața după moarte. Pe teritoriul Europei, această pasăre era comună în zonele mediteraneene, din Peninsula Iberică până în Balcani. Totuși, începând cu secolul XVII, a început un declin sever, cauzat de vânătoare, pierderea habitatelor și schimbările climatice.
- Dispariția din Europa și supraviețuirea în Orientul Mijlociu
Până la mijlocul secolului XX, ibisul chel de nord dispăruse aproape complet din Europa. Ultimele populații sălbatice au supraviețuit în Turcia, Maroc și Siria, dar și aici în număr foarte redus. De exemplu, în Siria, în anii 2000, mai existau doar câteva exemplare în libertate, care între timp au dispărut complet.
În Maroc, o populație sălbatică încă rezistă în zona Parcului Național Souss-Massa, însă este atent monitorizată și protejată prin măsuri stricte de conservare. Aici trăiesc în jur de 600 de exemplare, ceea ce face din această regiune un bastion esențial pentru supraviețuirea speciei.
- Reintroducerea în Europa: o speranță cu aripi
Un proiect ambițios, intitulat „Waldrappteam”, derulat în Austria, Germania și Italia, a încercat reintroducerea ibisului chel în Europa Centrală, printr-o metodă inedită: puii crescuți în captivitate au fost învățați să migreze cu ajutorul unor oameni-pilot care zburau în parapante motorizate. Aceste migrații asistate au permis formarea unor rute stabile între zonele de cuibărit și cele de iernat.
Rezultatele au fost încurajatoare: tot mai multe exemplare revin anual în locurile unde au fost crescute, demonstrând capacitatea păsărilor de a învăța și adapta comportamente esențiale pentru supraviețuire. Cu toate acestea, specia rămâne vulnerabilă, iar succesul pe termen lung depinde de continuitatea sprijinului financiar și social.
- Un mesaj de avertizare pentru întreaga lume
Ibisul chel de nord nu este doar o specie rară, ci și un indicator al sănătății ecosistemelor. Dispariția sa din Europa reflectă degradarea continuă a habitatelor naturale, poluarea, urbanizarea și lipsa de măsuri eficiente de protecție a biodiversității.
Deși exemplele de reintroducere oferă speranță, acestea nu pot compensa pierderea generală a diversității biologice la scară globală. Fiecare specie salvată este o victorie, dar și o amintire dureroasă a celor pierdute.
Ibisul chel de nord ne amintește că recuperarea naturii este posibilă, dar necesită timp, voință și cooperare internațională. Protejarea acestei păsări emblematice înseamnă mai mult decât salvarea unei specii – înseamnă respect pentru viață și responsabilitate față de viitor.